Bagă sabia în teacă!
Matei 26:52

Cred că sosit-a vremea să te opreşti din goană,
Şi să-ţi apleci urechea la Vocea salvatoare,
Ce-adesea le vorbeşte celor ce-o iau în seamă,
Şi celor care caută cu-adevărat salvare.

Ea spune cu blîndeţe acelor iuţi din fire,
Chiar dacă câteodată ei cred că fac un bine:
"Ai grijă! Ca nu cumva din lipsă de iubire
Să iasă-nvingătoare iar firea rea din tine!"

"Ai grijă!" Chiar şi-n ceasul cînd crezi că ai dreptate,
Să nu recurgi vreodată la sabia ce taie,
Să nu laşi răni în urmă ci plin de bunătate,
Să-nvingi mai bine-n tine a răului văpaie.

Ia sabia cu grijă şi-o bagă iar în teacă,
Chiar dacă vrei să aperi cu ea pe sfinţi, nu-i bine!
Ci mai degrabă lasă, iubirea să te facă,
Un om ce mijloceşte la Tatăl cu suspine.

Ştiind că cel ce scoate în ceasul de mînie,
O sabie tăioasă pe alţii să-i rănească,
Nemijlocit odată-ntr-o clipă de furie,
Prin sabie ajunge sfârşitul să-şi grăbească.

Căci lîngă gîndul sincer şi bun de apărare,
Stă sub o mască fină şi-n taină clocoteşte,
Dorinţa necurată, şi-un gînd de răzbunare,
Ce pe neobservate cândva cumplit loveşte.

Tu poţi rămîne tare, neîntinat în toate,
De laşi focul iubirii să se aprindă-n tine,
Şi-atunci la cei ce-n lume lucrează nedreptate,
Tu vei putea creştine, să le răspunzi cu bine.

Ilie Belciu